Eu, efectiv nu imi pot imagina viata fără muzică. Cum să nu aud eu ceva in urechi la prima ora când mă trezesc ? Cum să nu ascult muzică atunci cand pur și simplu o ard aiurea ? Cum să nu ascult muzică atunci când sunt fericit? Cum să nu ascult o melodie “d-aia” când mă simt aiurea ? Cum să nu ascult muzica atunci când lucrez la ceva ? Cum să nu ascult ceva potrivit când…. Hmm, nu concep!

Adica music really is life. Viața poate fi partitura pe care se așeaza rând pe rând, întâmplările melodiei tale. Dacă notele nu sunt potrivite, sau pur și simplu autorul le aruncă aiurea pe hârtie, melodia nu sună bine. Ca și in viata dealtfel.

Stau și mă întreb cum ar fi totul in jurul meu dacă maine mi-aș pierde auzul. Zic Doamne ferește, ok, dar așa ca și trip? Si nu, nu sunt Pete Tong, nu trag pe nas*.

Nu știu alții cum sunt , dar eu , când ma gândesc la muzica, imi vine in minte cuvântul scăpare. Muzica te ajuta sa pui pauza problemelor, chiar și pentru cateva melodii. Bune si alea. Așa că, tu, ce mai aștepți? Dă PLAY.

3 zile de stat în picioare + 2 zile de plimbat prin vecini să editez pozele, și-au spus cuvântul. Un chin. Pe lângă faptul că era o algomerație infernală prin salon, cocalarii erau în floare, lumina era prea slabă, afară era frig deci mai greu cu plimbările, țigări nu aveai de unde să iți cumperi, cel mai “nașpa” lucru a fost problema cu mâncarea: restaurantu’ lu’ pește era plin, comenzile veneau dupa minim o ora, haleala rece, scumpă…

Probabil că din punctul de vedere al unui vizitator, a fost tare. Din punctul meu, nu. Prea multă bătaie de cap, agitație, fum, gălăgie. Asta în salon.

La drift insă, altă mâncare de pește. Traseul greu a testat la maxim talentul piloților. Atat de tare incât au existat si ieșiri in decor. True story: duminică zic, zi de poze la drift. ok. Caut un loc favorabil, il gasesc, trag 10 20 de cadre, hmm, schimbăm pozitia. Lânga un perete. Toate bune si frumoase, unghi interesant. Hm, nu imi găsesc telefonul. Ah, telefonul e in ghiozdan, ghiozdanul e dincolo. Du-te după ghiozdan. Aud vrum vrum, marfa, fum, erm, pierde omu’ mașina, iese in decor. Iese in decor FIX in locul in care stăteam eu cu 20 de secunde in urma. Direct shaorma ce mă făcea. Și asta nu e partea tristă. In secundele alea ce imi trecea mie prin cap:  “dacă intra ăla în mine și imi spărgea aparatu’ ?!?!?” …. Privind partea bună, apăream la știri :D

În fine, am scris destul. Pozele sunt mai importante.

P.S. ca să fie treaba treabă, am și făcut poză cu iesirea in decor, să am asa un fel de “amintire” , look :

Pentru că realizezi mereu prea târziu ce si cum.

Pentru că pur si simplu nu mai suporți.

Pentru toate astea, cuvintele nu mai au rost.

Un review interesant + galeria completă de poze găsiți aici :

P.S.  textul e preluat de pe forum așa cum l-am scris eu la data respectiva și anume 22-06-2009, deci nu mai stau de diacritice :P

“Si cum orice intamplare are si o poveste in spate…weekendu asta a avut una foarte haioasa.
Initial, a fost vorba sa ies cu prietenul meu Iulian si o cunostinta de-a lui Aurel cu Lancer-ul negru sa facem niste poze asa de idee.
Locatie nema, idei ciuciu. Dar hei, importanta era vointa. Asta se intampla luni. Marti se aprinde un beculetz. Eu vorbisem in paralel cu adminul de pe hothatches, Sabin, cu un Megane RS. Si cum ar fi fost interesant sa fi vazut un RS de la mama lui si un pseudo RS in devenire, am zis ca hai domne sa facem un group-meeting. Toate bune si frumoase dar din nou, zero locatie. Miercuri se trezeste Iulian, ma ce-ar fi sa aducem si o fata….am eu o prietena care ar fi dispusa etc etc. Puteam sa zic nu la asa propunere? Evident ca nu. So she’s in. Ook… Dar din nou, zero locatie. Joi vorbesc cu nenea Toaadeer ( coleg fotograf ) … Ba ce ma fac zi si mie unde sa duc masinile, mai e si o fata deci nici in camp nu pot da nici in garaj… Evident ca el, dragutz de felul lui, ce zice, pai stai prietene daca tot facem d-astea hai sa mai aduc si eu o fata. Zis, discutat si facut. Dar din nou, zero locatie. Pana seara, evident dupa enshpe mii de planuri si idei si mama cum punem masinile sa vezi cum iese etc etc, ce isi aducecRbL ( adica eu ) aminte: stai asa ca nu e asa. Am un fost coleg de generala, vecin cu mine care are si el un Lancer, rosu. Pai cum, sa fie superioritate numerica in favoarea Renault? Nu, asa ceva era inacceptabil. Drept urmare…l-am anturat si pe Bogdan. Intre timp zice nea  Toader ca se poate ceva in parcare la Unirea. Da el telefon, vorbeste si primeste raspunsul “Noua ce imi iese”. Multe multumiri respectivilor responsabili cu parcarea. V-a iesit fix _|_ … Asa. Revenind. Vineri totu era in impas. Aveam titiurile la dispozitie, aveam fetele la dispozitie, si pozatorii la fel eram pe pozitii. Dar din nou, zero locatie. Spre marele nostru noroc, am gasit ceva fix unde nu ne asteptam si mai ales cum nu ne asteptam. Zic eu in bine. Multumiri din partea noastra lui Yogy ca ne-a dezvaluit, somnoros asa cum era la moment, locul ( undeva in spatele Kaufland-ului din cartierul meu ). Sambata…relaxare planuri alea alea…bine, mai putin noaptea dinainte de duminica, am fost la datgorie in intersectie la Victoriei matuind parbrize :-”. Atat zic, restul e cancan.
Revenind, duminica,  eu fara trepied, cu card de 1 giga, de rasul lumii…am plecat inspre baieti care venisera si devreme.
Salut, salut, hai sa ne bagam.
La intrarea un nea gigel domneeeee ca ce cautati ca ce sunteti atatea masini, a Dorele, de la revista tati, facem poze la fete pe masini alea alea nu stii tu…aaa asunteti de la Antena 1? nu domne, antena 3, of of … ras, inchis geam, mers mai departe
Facand abstractie de la “bastinasii” de prin zona ce sapau dupa fier vechi sperand sa gaseasca vreo comoara, totul a decurs ok. Caterinca, muzicutza, cola, bere ( fara alcool ), praf, caramizi luapte la lopata ca deh, daca nu pui mana la munca nu simti ca traiesti…foarte foarte tare. Tinand cont ca am fost o gasca de persoane care pana atunci nu ne mai vazusem intre noi laolalta, a fost chiar foarte ok. Rezultatele se vor vedea pe parcursul saptamanii. timp am mai fi vrut, ca poze tot faceam.
Multumim fetelor, Patri si Miruna pentru caldura pe care au indurat-o, schimbarile de haine si postatul pe masini. Nu multumim luminii care ne-a facut mii de draci, si mai ales NU multumim cocalarilor care au aparut ei pe la sfarsitul serii ca domne e proprietate privata si ca trebuia sa vorbim cu ei inainte ca sa venim acolo. Siiiiiiiiiiiiiiiiigur.
Cam asta ar fi in mare. Revenim cu pozne.”

Rezultatul? Niște poze mai mult sau mai puțin interesante, editate cam aiurea, dar care mie intr-un final mi-au placut. Enjoy.

P.S. 2 toate cele 4 set-uri pot fi vizionate după cum urmează: Renault Megane DCI “RS”, Renault Megane RS Cup, Mitsubishi Lancer X Black, Mitsubishi Lancer X Red.

Uneori, ma mai apucă. Mă apucă cheful de facut poze. Și dacă nu era de ajuns, mai si filozofez pe lângă pozele alea. Zicea cineva, nu știu cine, că o poză face mai mult decat 1000 de cuvinte. Așa o fi. Cert e că pozele astea zic ceva. Sau cel putin imi zic MIE ceva, și poate doar eu văd. Și mai ales, imi ridică o întrebare destul de ciudată: Lumină vs. Întuneric, care din cele 2 câstigă la sfarșitul zilei ? Și de aici începe distracția. Zici Lumină pentru ca oricât de intuneric ar fi, în cameră, pe stradă sau în mintea ta, găsesti Lumina, si parcă totul e mai clar. Dar ce te faci când Lumina e de negăsit ?

Păi când Lumina e de negăsit, ești în Întuneric. Și Întunericu e bulangiu’ ăla care nu te lasă să vezi nimic.  Care te împiedică la fiecare pas, nu te lasă să iți vezi de drum, iți sădește frica in suflet și te lasă mereu cu întrebarea: Ce e dincolo de întuneric?

Mare dilemă. Uneori stai în Întuneric și cauți Lumina și uneori cauti cu disperare Întunericul pentru o clipă de liniste, sătul de atâta Lumină…